Vis

Te visez de 3 zile. E putin absurd. Visele chiar inseamna ceva. Interpretarea lor e abstracta, dar de cele mai multe ori, visele reprezinta lumea in care te retragi, spatiul in care iti este cel mai bine, reprezinta ceea ce-ti doresti, o lume imaginara pe care o creezi si care pare atat de reala. 
Era o zi sarata. Una dintre putinele zile in care te vad trist. Erai suparat dintr-un motiv pe care ori n-ai vrut sa mi-l spui, ori nu mi-l amintesc. Cert este ca te-am vazut distrus si ti-am fost alaturi. Mi-a pasat, si dupa gestul tau, as fi crezut ca si tie. Dar nu e bine sa crezi tot din ceea ce vezi. In vis era devreme, pentru ca ti-am intins mana si mi-ai strans-o tare. Astazi e prea tarziu sa ne tinem de maini deja instrainate. E prea tarziu si pentru un simplu mesaj. Sau poate ca timp este, insa timpurile nu mai sunt. Dar ce rost are sa ne aprindem cu bricheta conversatiile banale? Din cate stiu, esti bine. Eu inca ma intreb unde s-a ingropat iubirea.
E bine sa visezi. Pe vise nu se depune praful. 
Pana si in vise iti pot fi alaturi. Dar tu unde esti?

Hello Darkness, my old friend

Noaptea ma nelinisteste. Cand vine seara mii de luminite se aprind in mintea mea, dar in suflet stelele se sting. Mi-e frica sa aprind lumina sa vad din nou ce singura sunt. O mie de amintiri ca niste beculete imi alearga prin minte. O minte vulnerabila, o minte care vrea doar sa se odihneasca. O minte care nu mai e in toate mintile. O minte ca vrea sa ramana prieteni. Ea crede ca inca o iubeste. El stie sigur ca da. Puterea o detine cel caruia ii pasa mai putin. El are puterea...sa plece. Ea e cea care inca tanjeste dupa sarutari fierbinti. Ore intregi amintirile imi bat la geam si ma ascund in intuneric. Dar cum as putea sa fug de amintiri cand tot ce imi doresc sunt clipele de ieri?

Suna-ma macar azi

Sunt asa trista..tu nu tii la mine!

Stiam ca nu poti sa tii la mine...

Si imi construisem un viitor prostesc langa tine...
Si imi cladisem un castel cu calesti si pomi roz doar pentru tine...

Si vanasem sentimentele altora doar pentru tine...
Si incepusem sa cred ca as face prea multe pentru tine...

Si ma gandeam ca nu are rost, tu nu meriti...

Si stiam ca asa le faci tuturor celor care iti fac turul inimii...

Si incepusem sa cred ca tu poti tine lumea-n palme...

Si ca poti sa bei din ea pana te saturi fara sa-ti pese de cei din jur...

Si imi doream sa musc inca o data buzele ce contineau venin...

Acum e totul in ruine...

Nu pot sa dau de tine, pentru ca tie nu-ti pasa...

Imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta...

Iti faceam masaj si iti mangaiam corpul perfect...

Iti cantam pana cand te enervai si ma sarutai ca sa incetez...

Imi treceam mana prin parul tau si inchideam ochii sa te simt...

Imi desenam cu creionul de ochi o inimioara pe picior, iar tu zambeai...

Vorbeam la telefon si ma luai prin surprindere in timp ce eu povesteam cu prietena mea despre tine...

Imi trimiteai fumul tau de tigara spre mine, iar eu ma suparam...

Te priveam cum plangeai si pareai atat de inofensiv...

Dar nu esti, tu frangi inimi...

Dragul meu, gandeste-te:

Nu mai esti mic, da-te jos din copacul in care tu crezi ca totul e perfect.

O sa ti se intample si tie o data si-ai sa vezi cum e..

Nu mai minti, nu te preface si nu ma-nsela!

Sunt asa trista.. dragostea noastra n-o sa dureze mult

tu nu tii la mine!

Incepeam sa sper ca iti voi auzi pasii, ca iti voi atinge pielea, ca iti voi simti gustul.. cat de curand.

Parea asa dragut cand ma ridicam pe varfuri sa te sarut...

dar de toate s-a ales praful...

Ah, suna-ma! Suna-ma macar azi...

Trenul.

Simt, ma scufund. Vorbesc mult, sunt stresanta, adorm, visez. Ma regasesc in vise. Te vad. Imi vin in minte toate amintirile. Ma gandesc. E realitate? Gresesc? Visele pun stapanire pe mine. Lumea dispare. Ramai doar tu. Totul se prabuseste in jurul meu. Sau eu sunt cea prabusita. Astept. Te indrepti spre mine. Chipul tau angelic, zambetul tau suav, ochii tai mari, parul tau in vant. Nu,nu,nu. Ma trezesc. Inca nu realizez. Prietenii incearca sa ma calmeze. Agresivitatea mea e prinsa intre sinele trenului rapid care pleaca spre tine, impreuna cu mine. Nu vreau. Stau pe loc. Meditez. Ma gandesc ce o sa fac cand o sa ajung la tine. Oare o sa am puterea sa-ti spun ce simt? O sa te mint? Privesc lung afara. Totul se misca foarte repede. Imi lipesc mainile si nasul de geam. Inchid ochii. Imi vin in minte versurile melodiei Epilogue. Melodia noastra. Firea mea se pierde. Iluzii au pus stapanire pe mintea mea deja plina de amintiri frumoase. Trenul se apropie. O sa-mi fie greu. Iti scriu un mesaj in care iti spun ca ajung in 30 de minute, ca sa stii cand sa te pornesti de-acasa sa vii sa ma iei. Din nou te plangi ca e dimineata si ca ti-e greu, dar stiu ca te gasesc acolo. Mintea se opreste in loc. Imi vin in minte momente neplacute. Totul se intuneca. Parca trenul s-a oprit in loc. De ce? Sunt un om slab. Sunt o lasa. Pentru ca nu pot sa iti spun ce simt. Trenul are intarziere. Cu trenul asta pleaca fericirea mea din nou..Adio iubirii, adio trecutului plin de amintiri. Probabil nu voi mai ajunge in gara. Timpul si distanta sunt de vina. Nu vor sa te am.