Te visez de 3 zile. E putin absurd. Visele chiar inseamna ceva. Interpretarea lor e abstracta, dar de cele mai multe ori, visele reprezinta lumea in care te retragi, spatiul in care iti este cel mai bine, reprezinta ceea ce-ti doresti, o lume imaginara pe care o creezi si care pare atat de reala.
Era o zi sarata. Una dintre putinele zile in care te vad trist. Erai suparat dintr-un motiv pe care ori n-ai vrut sa mi-l spui, ori nu mi-l amintesc. Cert este ca te-am vazut distrus si ti-am fost alaturi. Mi-a pasat, si dupa gestul tau, as fi crezut ca si tie. Dar nu e bine sa crezi tot din ceea ce vezi. In vis era devreme, pentru ca ti-am intins mana si mi-ai strans-o tare. Astazi e prea tarziu sa ne tinem de maini deja instrainate. E prea tarziu si pentru un simplu mesaj. Sau poate ca timp este, insa timpurile nu mai sunt. Dar ce rost are sa ne aprindem cu bricheta conversatiile banale? Din cate stiu, esti bine. Eu inca ma intreb unde s-a ingropat iubirea.
E bine sa visezi. Pe vise nu se depune praful.
Pana si in vise iti pot fi alaturi. Dar tu unde esti?
Noaptea ma nelinisteste. Cand vine seara mii de luminite se aprind in mintea mea, dar in suflet stelele se sting. Mi-e frica sa aprind lumina sa vad din nou ce singura sunt. O mie de amintiri ca niste beculete imi alearga prin minte. O minte vulnerabila, o minte care vrea doar sa se odihneasca. O minte care nu mai e in toate mintile. O minte ca vrea sa ramana prieteni. Ea crede ca inca o iubeste. El stie sigur ca da. Puterea o detine cel caruia ii pasa mai putin. El are puterea...sa plece. Ea e cea care inca tanjeste dupa sarutari fierbinti. Ore intregi amintirile imi bat la geam si ma ascund in intuneric. Dar cum as putea sa fug de amintiri cand tot ce imi doresc sunt clipele de ieri?
